|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 65
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-03-08 | [This text should be read in romana] |
Mugurii s-au cocoțat pe ramuri într-un acces de primăvară,
Copacii sunt albi, parcă au fost pictați de un pictor renascentist, Cerul își sprijină albastrul de umerii lumii, În aer plutește o liniște dulce Și parcă inima timpului bate mai încet. Tu vii pe alee cu pași care trezesc iarba Și îmi reciți un poem celebru al lui Minulescu Prin care îmi spui că sunt frumoasă, dar că știi că te mint Și mă întreb dacă m-au dat de gol Razele de soare care mă învăluie tandru Sau zațul din ceașca de cafea de azi-dimineață. Mă strângi în brațe Și devii o hartă secretă pe care o învăț cu palmele, Ai adunat în ochi toate serile blânde ale lumii Ca pe niște păsări care au găsit în sfârșit un acoperiș, Eu sunt un cer care învață din nou să fie senin, Tu ești un ocean cald în care toate furtunile mele învață să doarmă, Când mă cuprinzi în brațe Pământul pare să-și încetinească rotirea Ca să asculte două inimi care își potrivesc ritmul. Da, te-am mințit demult Și totul s-a prăbușit în jurul meu, Primăvara a căzut în genunchi în noroi Și mi-a fost frică de crunta singurătate De aceea am tăcut până la capăt Anticipând un cutremur, Dacă nu era poezia lui Minulescu Nu ai fi aflat nici azi...
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy