dacă am să vă spun 

că pentru mine 

poeziile sunt 

niște desene pe asfalt

veți zâmbi

cu gîndul la 

cretă colorată

soare galben

un copac cu frunze verzi 

și o casă albastră 

cu ferestre pătrate

am doar creta 

albă

a neputinței

ce știe să deseneze

doar contururi

o ruletă infinită

ce se întinde doar în direcția opusă

și un aparat de fotografiat

fără lentilă

pentru netrăite momente Kodak

în fiecare dimineață

îmi tatuez cu ace ruginite 

pe interiorul pleoapelor

contururile vagi

ale aceluiași vis

serile mi se sfârșesc

în fața unui televizor Diamant

unde după Telejurnal și imn

sunt și eu un mic Dexter

medicul legist

al necunoscutelor mele

fericiri