Parfumul dulce-al florilor de tei,
Un vis, obsesie a unor veri trecute,
O amintire, album cu poze prăfuite.
Poți spune că sunt eu de vrei,
Eu, cel rătăcit în clipele pierdute
Ale lui ieri...cândva...copilărie.

E gândul drag ce-aduce bucurie,
Din vremea-n care totul e ușor.
Parfumul lor, al florilor de tei,
E poate trist sau chiar melancolie,
Dar îl aștept mereu și îmi e dor,
Mi-e dor de ce a fost și nu mai e să fie.

Nu mai sunt ei, doar vântul mai adie,
Peste o filă galbenă dintr-o poveste,
Cu chipuri nemișcate, chipuri dragi,
Nimic din ce a fost nu poate să mai fie
Și doare totul, doare că mai este,
Numai parfumul florilor de tei...