Aşa sunt eu, nebunul cel dulce,
O piesă pe tabla de şah a iubirii,
Regina eşti tu şi gândul se duce,
La gustul de vis al nemuririi...

Fiecare pătrat sărit înspre tine,
Mă face mai vesel, plin de iubire,
Diagonala albă cu flori pentru tine,
Pare un vis frumos din amintire...

Te ştiu din jocuri de acum uitate,
De ceva ani sau poate chiar de ieri,
Remize în care ades pe înserate,
În turnul alb, sărutul îmi oferi...

Tu îmi zâmbeai plăcut și diafan,
Uitam de apărarea mea cea siciliană,
Uitam și de-avântul aprig de oştean,
Descălecam, cerându-ți mâna diafană...

Un dulce deja-vu se simte între noi,
E-un joc ce pare dintr-o altă viaţă,
Mutăm acum, de mână, amândoi,
Regină să îmi fi în fiecare dimineață...