să te trezești
dimineața să știi
că mi-e dor de tine,
timpul s-a oprit,
iar ochii plâng neîncetat

și zborul primăverii
pare melancolic,
astrele sunt puține,
iar cerul de hârtie se pierde
printre cuvinte în plus

zarea arde liniștit,
dusă de-a dreptul
la inimă,
nu pot respira de aceleași
vechi chemări

te va opri
o singură dată,
dorul prins
de pleoapă
îmi umbrește inima

astăzi calc
prin unghere de suflet,
parfumul unei flori
și trăirea clipei
mă cuprind,

te voi iubi …ca acum!