Visam că stăm la sfat cu marii noștri
Poeți și litera mi se îndură
Din piept în gât apoi a fi în gură
Și în final în ai hârtiei monștri.

Sub stea o apă-avea lumină pură
Ce lunii i se da de raze oștii
Eram tu Eva, eu Adam, ca cloștii
Cuvinte-n ou sădind, ce ne pierdură.

Și-n sângele albastru de prin slovă
Eram și singur și în amândoi
Când marea îmi hrănea de nopți mangrovă.

Și liniști de nehaos le strig roi
Și aștrii pe un val pluteau în provă,
Corăbii dulci de-a spune sunt în noi.