|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 49
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-04-03 | [This text should be read in romana] |
Cel care vede cu un pas mai departe
învață primul lecția: tăcerea nu e pace, e camuflaj. Cuvintele mele au muchii, nu se potrivesc în gurile rotunde ale consensului. Așa că le țin strânse, ca pe un obiect interzis într-o lume alergică la sens. Majoritatea nu ascultă — reacționează. Nu înțelege — se apără. Iar adevărul, când nu cere voie, este considerat un atac. De aceea gândirea se face în șoaptă, ca un foc mic sub zăpadă, suficient de viu cât să nu moară, destul de ascuns cât să nu fie stins. Nu pentru că ar greși, ci pentru că ar răni fragilitatea confortului, ordinea construită din repetiție, religia lucrurilor „așa cum sunt”. Cel ce gândește diferit nu tace din frică, ci din luciditate: știe că nu poți trezi o mulțime care doarme cu ochii deschiși fără să fii acuzat că țipi. Așa că tace. Rece. Vertical. Ca un protest care refuză spectacolul. Și așteaptă — nu aprobarea, ci momentul în care tăcerea însăși va deveni imposibil de ignorat.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy