îți mărturisesc senină că vin spre tine mereu
cu ofrandele lunii
îți povestesc și acum că eram a ta
înainte că bariera timpului să separe privirile noastre
statuete ivorii se nășteau în decorul
în care ne-am cunoscut
mecanismul intricat al orelor ivite
în lumina în surdină
ne-a despărțit o vreme
te-am prins în brațele mele
te-am ținut în aurul ceasului
întors spre pământ
am reaflat nuanțele regăsirii
care ne-au respirat în cupa nopții.