după o ploaie
un semn
tresar înălțările
somnul florilor
caut liniștea


văzduhul
miroase a verde
tresar înălțările
legătura de flori
tăcută rugăciunea


și în versuri
neuitării
îți scriu pe o frunză
un rest de albastru
privim din alt loc


apele uitării
împreună cu vântul
și macii sălbatici
cu ochii mei printre stele
îmi întoarce privirea


și eu anonimul
mă prefac
că trăiesc
o gură de aer
molipsită ...de zbor!