Încet se stinge noaptea în vorbele unei iubiri
Începute într-o singură zi de toamnă
Pe lângă drumul pietruit cu vânt
Într-o liniște mută, liniștea cerului

Mesele au rămas goale, pline de rest și pământ
Scaune brodate înfășurate în tul
Oglinzi rătăcite printre scrumiere și farfurii
Cu fața ascunsă a lumii spre cerul de noapte

Doar luna mai cântă alaiul nunții
Printre cearșafurile pătate cu cireșe și cafea
Între lămpi cu abajur albastru și ceară
Unde mâinile golesc vorbele unei iubiri.