trăiesc ca un pustnic în albă chilie,
cerul îmi e aproape și Hristos în mine,
ziua mi se umple cu sacră omilie,
promovând speranța că totul va fi bine.

sunt ca un licurici pe ulițe de rouă
luminez amurgul bieților confrați,
și când e soare dar și când plouă,
îmi extrag puterea din mândri Carpați.

nu mă las învinsă cu una cu două,
de virusul perfid din lumea mea,
credința mi-e lumina ca o haină nouă
și sufletul nu crede că viața-i zeflemea.

lumina Învierii am primit-o și eu,
îmi este alean pentru plânsetul greu.