marea în care plutesc
e strânsă cu șuruburi și butoane

îmi înfig oasele în șuruburi
le strâng
până când mâna îmi alunecă
și carnea se desprinde
sub filet

apăs butoanele

durerea urcă
în vârful degetelor,
aprinde sub unghii
lămpi mici de veghe

marea mea
e rugină trasă peste lumină

o spirală
în care se stinge
dumnezeul

pielea mea se desface
în aripi de metal,
fâșii subțiri
tăiate de sare

oasele mele — semințe

din ele vor crește
alte butoane,
alte șuruburi

cu ele se vor strânge
alte mări

în care vor muri
dumnezei
abia născuți