am luat poemul și l-am strâns între genunchi
precum făcea Sile potcovarul cu copita calului când eram copil
și am început să caut febril prin toată casa
câteva cuie și o potcoavă
nu puteam lăsa să plece în lume poemul nepotcovit
ar fi șchiopătat până la marginea satului
poate ar fi murit prăbușit într-un șanț plin de bălării
poemul trebuia să calce apăsat pe caldarâm și toți să murmure pe după porți
ăsta e poemul lui Alex
îl știm după sunet
ba chiar am început să îmi tatuez o sirenă
avea și Sile una cu o săgeată în dreptul inimii
niciodată nu am știut povestea ei
dar acum am avut premoniția
că nimeni nu va reuși să potcovească un poem
fără o sirenă tatuată pe cord