printre zboruri și căderi Timpul mă încearcă,
dar eu simt divinitatea ca pe un durabil scut,
iar optimismul meu are un chip de arcă,
mă poartă prin lume și prin necunoscut.

între amintiri și doruri, între ierni și primăveri,
se nasc visuri îndrăznețe, viziuni înflăcărate
port cu demnitate ale destinului poveri,
înșirând pe salba vieții bucurii nenumărate.

semințe de sentimente mai semăn pe ogoare,
precum lanul de grâu și maci să sporească,
nu-mi mai pare aspră a veacului rigoare,
semiramidele iubirii încep să înflorească.

regăsind entuziasmul în hora pitorească,
vreau inima mea viața s-o sărbătorească.