|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 20
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-05-20 | [This text should be read in romana] |
În timp ce lumea se prăbușea în tranziții și în minciuni,
bunica stătea în genunchi pe scândura goală a casei, bătând mătănii ca un soldat care sapă o tranșee împotriva morții. Mirosea a prescură, a busuioc uscat și a pământ umed, iar rugăciunile ei nu erau poezii murmurate în silă, ci somații clare trimise direct la cabinetul lui Dumnezeu: „Ai grijă de băiatul ăsta, că n-are pe nimeni altcineva”. Tot ce am primit eu mai bun în viață, fiecare colț de pâine, fiecare zi în care am scăpat întreg din ghearele vreunui accident s-a plătit din contul genunchilor ei bătătoriți, acolo, lângă altar. Ea a cumpărat cu lacrimi pe uscat bucăți de viitor pentru mine. M-a crescut la umbra bisericii, printre sfinți cu ochi de cărbune, învățându-mă că Dumnezeu nu e un judecător cu biciul, ci un stăpân bătrân și îngăduitor, care mai bea un ceai cu cei necăjiți. Iar când se va muta mai aproape de El, să-L bată la cap direct, mă voi uita la cer și voi ști că undeva, pe o băncuță de lemn de la marginea raiului, bunica își va potrivi baticul pe frunte și va mai trimite o cerere „Doamne, mai lasă-i puțină lumină, că încă mai are de mers”.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy