urc la Univers pe albastre trepte,
în urmă am lăsat inedite concepte,
amprenta mi-am pus în vaste municipii,
am umplut timpul cu solare principii.

sunt binecuvântată cu divină forță,
bezna să aprind să ardă ca o torță,
în rai s-o transform cu har de artist,
noaptea s-o învălui cu sclipiri de ametist.

fac în fața soarelui onestă plecăciune,
pe slove scriu cu amplă vioiciune,
nemurirea o țintesc precum un lunetist,
din cerescul rai cobor ca un parașutist.

cu muza în față cu steaua pe spate,
înfiripând din lacrimi visuri înaripate.