Rup iluzia copacilor,
lăsând în urmă doar frunze
fără memorie,
fără glas.

Pe pleoapele grele
se strâng însemnări mute,
ca niște cicatrici
ale unei nopți fără sfârșit.

Ei râd,un râs opac,
ca un final care nu se arată,

în sufletele moarte
știrile vin cu diligențe
pentru vreme ploioasă.