Inima mea pulsează în oceanul cuvintelor,
Făcând valuri care vor merge până la țărmul timpurilor,
Făcând să se audă suferințele omului.

Doamne,
M-ai trimis în lumină
Să aud în fiecare primăvară
râsul verde al ierbii,
să mi se deschidă inima ca niște muguri,
să tălmăcesc plânsul vântului.

Sper că nu Te-ai supărat
Când am vrut ca orișicare,
Să aflu meșteșugul Tău cel mare
De a crea cu un cuvânt o floare.

Simt ce simte grâul când îi pătrunde în plămâni Primăvara,
Și vara curg sub soare ca Dunărea la vale,
În toamnă mă simt greu de rod ca merii în belșug,
Iar iarna-n somn de peșteri cad, ca urșii, sub pătura de nea.