cerul este al meu
un arbore tânăr se zămislește printre nori
sensul infinit al ploii
este drum de aștri
strâng între pleoape crisalide de ape
șuvoaie de filamente nocturne
crosul viu al tocurilor înalte
recrudescența lacrimilor negre
am printre degete nisip de umbre
caldarâmul desenează pași șovăielnici
umbrele solitare pavează orizontul
te culeg ușor dintre romburile fluorescente ale florilor inverse
și te port cu inimă de sare.