nu mai sunt copil dar mai copilăresc,
alergând cu privirea după albi fluturi
și când coama vântului o călăresc,
alungând norii, pregătind începuturi.

în Universul oniric mă aventurez
plutind ușor ca puful de păpădie,
când un vesel curcubeu mă conturez,
făcând din fiecare grijă o parodie.

când pe fiecare stea o simt o muză,
să-mi inspire fiecare trăire de vis,
zâmbete înflorind pe a nopții buză,
cuprinzând o fericire de nedescris.

iubesc stelele mi-au trasat un drum faimos,
pe care am strâns cu doruri tot ce este frumos.