Era devreme... dis-de-dimineață,
Când cu ghiozdanu-n spate, jucăuș,
Zburdam pe drum și fremătam de viață
Ținut de mână-n palma ta, căuș

Dar mâna mea, prea repede prea mare,
S-a smuls de tot și am fugit în grabă
Iar tu doar fluturai, ca o chemare,
Cu mâna ta din ce în ce mai slabă

Și o țineai la gură să nu văd
De fiecare dată când plângeai
"Hai lasă-mă, că nu-i nici un prăpăd!"
Râdeam.. iar tu, în șoaptă, te rugai

Azi e târziu... și m-am întors acasă
Și înfierat de plânsul tău tăcut
Când negurile sure mă apasă
Mâna ta, mamă, vreau să ți-o sărut