m-au trezit în zori freneticii cocoșii,
lumina poposește pe verde pervaz,
vântul se joacă printre mușcate roșii,
azi voi uita complet de necaz.

mă relaxez pe a iubirii semiramidă,
în inimă pătrunde simfonia verii,
la temelia vieții mai pun o cărămidă,
în școala devenirii asimilez materii.

vorbesc cu soarele eternul romantic,
mă simt copilul universului mirabil,
îi cer timidă optimismul semantic,
să fac din durere un vis memorabil.

savurez ca albina al crinului nectar
cerul susură în suflet ca râul de cleștar.