Părinții noștri ce au trudit
Din zori până în asfințit,
Săpând pământul ani la rând
De mijloc ei s-au frânt.

Bunica îi ajuta,
Pe plită ciorba clocotea,
In rola friptura sfârâia,
Pe nepoți îi primea.

Părinții pe copii îi mai luau
Să dea cu sapa în pământ
Încrâncenați ei tot săpau
Și câmpul cu grâu îl semănau.

Asta era munca lor
De dimineață pe ogor,
Lucrau pământul ne încetat,
Până pe înserat.

Pământul era averea lor
Și cu sfințenie îl lucrau
Că el le asigura,
Hrana ce le trebuia.

Pâinea ce o aveau,
În dumicați o împărțeau,
Nu se jeluiau de nimic
De viața ce o duceau.

Ei la icoană se închinau,
Îi mulțumeau de ce aveau,
Mai mult nu le trebuiau,
Că harnici erau.