Duminica mergeam la slujba popii
Și ne era lumină în auz
Veneam acasă, sub icoane proprii
Făceam plăcinta cea de cucuruz.

Departe sta apropierea gropii
De veci, trăind spre ea un gând obtuz -
Duminica mergeam la slujba popii
Și ne era lumină în auz.

Memoria la sticla vieții dop i-i
Spre mâine astăzi racla să-mi amuz,
Mai cade de prin stele-al tău obuz -
Îmi amintesc, junimea să-mi apropii,
Duminica mergeam la slujba popii.