Mă gândesc la tine, iubitule drag,
și dorul în suflet își face prăpăd,
durerea mă strânge cu-al ei greu amar,
cum m-ai strâns tu odată la pieptul tău cald.

Mă gândesc la tine, iubitule bun,
și inima bate nebună-n tăcere,
cum săream împreună pe râul de fier,
uitând de trecut și de orice durere.

Mă gândesc la tine când noaptea coboară,
iar luna și tăcerea mă țin în cuvânt,
și fiecare clipă devine povară
când nu ești aproape să-mi fii legământ.

Mă gândesc la tine, iubirea mea mare,
și-n piept mi se frânge al dorului glas,
căci tot ce-mi doresc, peste timp și hotare,
e să-ți simt iar inima bătând în același pas
.
Mă gândesc la tine, iubitule sfânt,
cum marea visează mereu la țărmul ei lin,
iar sufletul meu îți rostește-n gând
că fără iubirea ta nu se simte deplin.