Undeva,
Peste mări și țări,
Un împărat
Avea trei fete de măritat.

Primele două,
Toată ziua
Se găteau, se împodobeau
Și se parfumau.

Ele visau
Ca feciorii de împărat
Să vină de nevastă să le ia
Să le ducă în împărăția sa.

Mezina,
Nu prea vroia
Să fie măritată
Și de acasă luată.

Așa cum s-au așteptat
Surorile ei iute s-au măritat
Bucuroase au plecat
La ele la palat.

Deși era frumoasă,
Mâna mezinei a fost cerută
De un fiu de împărat
Urât și cocoșat.

Fata a plâns,
Dar nu a avut încotro
Și l-a luat
De bărbat.

Surorile râdeau de ea
Că ce soț are
Și o bârfeau
De câte ori se întâlneau.

Mezina era mâhnită
Dar s-a împăcat
Că așa soartă a avut
De a luat un slut.

Dar slutul era bun cu ea
Frumos îi vorbea
Cadouri îi făcea
Atât o iubea.

Cu timpul,
Mezina s-a obișnuit
S-a împăcat cu ideea
Și nu îi mai vedea sluțenia.

Într-o bună zi,
Ea l-a sărutat
Pe loc el s-a transformat
Într-un prinț adevărat.

Blestemul ce l-a avut
Dat de o babă rea
La primul sărut
A dispărut.

Era înalt și frumos,
Fata a rămas uimită
Mult s-a bucurat
Că are așa un bărbat.

Surorile au rămas mute
Nu se așteptau
Norocul să dea
Peste ea.

De ai o inimă bună
Și visezi la ceva,
Norocul îl găsești
Unde nici nu gândești.