ploaia
e impotența soarelui
de-a dărui sentimente
în noi sunt
doar sentimentele ploii
cu ochii larg deschiși
spre a primi plânsul
stropii curg pe obraz în matca ridurilor
diguri de carne stăvilesc pielea
să nu intre în sânge

umerii ploii
susțin cerul tristeții
intrând în cavouri de iriși
sufletele suie
pe pânza de paiang
până la slava odăii