Soarele-i spre asfințit
Inserarea se lasă
Peste câmpul abia cosit
De iarba deasă.

Câmpul este învăluit
De mirosul ierbii
Gâzele s-au îmbătat
De aerul înmiresmat.

Greierii se întrec
În a lor cântat
Cântă care mai de care
În dulcea înserare.

Păsările stau cuminți
În a lor ascunzișuri
Stau și chicotesc de somn
Până adorm.

Seara a trecut de mult
Acum este noapte
Peste câmpul adormit
Luna pe cer s-a ivit.

Este liniște și pace
Aerul e nemișcat
Vântul doarme împăcat
Că prea mult el s-a plimbat.

În tăcerea grea a nopții
Somnul nu e tulburat
Doar bufnița mai este trează
Și câmpul îl veghează.