Când ne slăvim patria,
o-nălțăm cu vorbele tale,
Când ne e dor de mamă
călătorim în negura vremurilor
pe melodia ta.

Când iubim ardem
pe focurile zămislite de tine.
Când ploaia zvârle în geamuri grele picuri,
noi ne adăpostim la umbra sonetelor tale.
Când nu ne mai regăsim,
ne uităm în oglinda altor poezii.
Dacă vrem să stăm la sfat cu Dumnezeu,
împrumutăm aripile tale.
Când trecem lumile, sufletul tău ne cheamă
la marginea mării,
sub cetini de codri,
bociți de al toamnei glas
și urmați de vântul care cară
frunze veștede.