În miezul iernii ni se face

dor de domnul Eminescu.

Și mă întreb: cu ce s-alege el

din căldura sufletelor noastre?

Ce-ar simți de-ar vedea

sufletele noastre închinându-i-se,

ca florile în glastre?

Când înfloresc teii,

ne apucă dorul de domnul Eminescu, iar.

Și mă-ntreb: ce adie spre el?

Simte oare, din adânc,

fâlfâitul inimilor noastre?

Mă-ntreb: ar sta la masă sau sub umbrar,

Ascultând cum clopotele sună-n noapte,

rar?