soarele iubirii mi-a aprins rațiunea,
arhitectura viitorului este pe planșă,
acum timpul parcă și-a pierdut noțiunea,
dar eu lupt cu năpasta încă o manșă.

balada dorului vibrează în ornic,
fericirea e o miză de secundă,
iubirea mea-i ca muntele statornic,
roiuri de emoții ca fluturii zburdă.

am încredere mare în Bunul Dumnezeu,
în palma-i de lumină sufletul mi-am lăsat,
îmi expun recunoștința într-un expozeu,
sfinte învățături în mine a vărsat.

glasul sufletului este ca vântul când adie,
izvodește speranță transpare-n rapsodie.