|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Se mai întâmplă Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 39
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-06-18 | |
Vecinul meu de peste drum crește pui de cioară.
Nu este o ocupație foarte răspândită și cred că există motive întemeiate pentru asta, dar omul își vede de treabă: îi hrănește, le vorbește, le pune nume,îi fotografiază. Nu știu la ce-i folosesc fotografiile. Ciorile cresc, mănâncă, fură. Într-o zi îi spun: — Extraordinar exemplar. Și îi arăt una care încerca să înghită un dop de plută. — Vă mulțumesc. A doua zi îi spun: — Cred că exemplarul acesta este debil mintal. — Vă mulțumesc. A treia zi îi spun: — Domnule, creșteți niște păsări absolut îngrozitoare. — Vă mulțumesc. L-am măsurat din cap până-n picioare Era perfect serios L-am felicitat. Mi-a mulțumit. L-am criticat. Mi-a mulțumit. Am râs de el. Mi-a mulțumit. După aceea au început să vină și alți vecini. Unii spuneau că păsările sunt minunate. Alții spuneau că sunt o nenorocire. Omul le mulțumea tuturor. Între timp oamenii au început să se certe, s-au format tabere, au apărut supărări, doi vecini nu și-au mai vorbit, unul amenința că scrie la primărie, altul îi lua apărarea. Ciorile creșteau. Într-o seară l-am întrebat: — Pe dumneavoastră chiar nu vă îngrijorează nimic? S-a gândit puțin. — Ba da. — Ce anume? S-a uitat la ciori. — Uneori mi se pare că nu li se acordă suficientă atenție.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate