S-a mai uscat o floare în buchet
Fără lumină ofilindu-se blazată
Soarele-și plimbă toate razele-n secret
Rămâne umbra să o mângâie plecată

Lipsește stea pe cerul timpului prezent
Doar luna palidă sclipește în zăpadă
Exagerează iarna nopților fervent
Nu-i primăvara dimineților în iarbă

Privirea caută pământ inexistent
Lucește-n zare amăgirea-ntunecată
Nostalgic gândul se hrănește dependent
Cu amintiri dintr-o comoară încuiată

Alunecând zborul prin nori indiferent
Se frânge aripa în ceața complicată
Senin de zâmbete absente permanent
Căderi de ploi lovesc în rana despicată

Plutește astăzi rătăcindu-se-n moment
Ziua se clatină mișcându-se legată
Confuz e mâine iscălindu-se incert
În transparență-i amintirea imprimată