fermecate gânduri transcend într-o romanță,
imită ciocârlia cu cântecul ei mândru,
pâini de lumină cu dulceagă substanță,
savurez și noaptea cu un pahar de cidru.

în sanctuarul versului rânduiesc idei,
emoții înmuiate în rouă de crini,
nu vreau să stau departe de condei,
când tristețea pare un câmp cu ciulini.

vara-mi pune la picioare covor de flori,
mirajul miresmelor îmi seduce ființa,
soarele meu răsare dintre nori,
se luminează dragostea, credința.

în sanctuarul versului brodez cuvinte
țâșnește din adâncuri poezia cuminte.