Sufletul meu strigă după Tine,
Ca un copil orfan după părinți,
Ce simte-n ochi izvor de lacrimi –
Neplânse lacrimi, dar fierbinți.

Trecând prin lume, el se simte singur,
Chiar dacă blidul îl are
Totdeauna plin.

În Univers se simte tot străin;
Golul imens el vrea să-l știe plin.

Toate mizeriile vieții mi s-ar părea ușoare,
Dacă aș ști cui mă închin.