Cum coboară noaptea-n dans de umbre
Peste certitudini vagi de orișiunde!
În ceasul acesta – tu doar pe tine te ai,
Răscolești în întuneric amintirea unui rai.
Rai ce zace încleștat
În al Nopții zeu palat;
Orice gând ai vrea să poți
Din străfundul negrei ierni să-l scoți.
Acestea sunt misterele. Misterele țesute
Printre neaua sufletului – părți pierdute.

Cum coboară noaptea-n dans de umbre
Peste certitudini vagi de orișiunde!
Niciun suflet lângă tine,
Noaptea nopții s-o aline.
Dar tu știi ceva – tu ai onoarea
Să răpești în versuri zarea:
Un mister încântător –
Noaptea-i cuget trecător,
Profunzime de opusuri ce se joacă
Cu apusuri repetate pe-un râu ce seacă.
Ți-ai găsit totuși menirea:
Misterul tău este însorirea.