Răzui crusta timpului
De pe locuri, de pe fețele
Oamenilor.
Și mă întorc la altă lume,
În care iarba e de smalț verde,
Pământul miroase a iubire,
Iar ploile sunt de apă vie.
Părinții sunt tineri și voioși
Și au o mulțime de prieteni care le
Seamănă.
Noi, copiii, o să rămânem
Toată viața copii.
Să rămânem aici, căci, dacă
Am coborî mai în afund,
Ar trebui să ridicăm lespezile
De pe morminte,
Iar durerile ar fi ascuțite și
Neliniștitoare,
Ca primele tăieturi la degete.