pescăruși în zbor îmi amintesc de mare,
de verile când am fost fericiți,
de dorul tău iubite curg lacrimi amare,
ochii mei de poza ta-s acum lipiți.

mult vreau dragul meu să te știu,
împăcat cu destinul nedrept,
departe departe de veacul pustiu,
printre îngeri să dăinui înțelept.

sufletul meu nu-i întreg fără tine,
lipsit de iubirea noastră mireană,
gânduri rătăcesc pe cărări carpatine
și varsă lacrimi în umbră codreană.

fiecare dor se transformă-n poveste
așteptând iubite să îmi dai o veste.