Când eşti bântuit de nenoroc,
ascunde-te la sânul cuvintelor
şi poate vei simţi căldura
sânului matern.
Ele vor linişti viforul
dezvăluindu-ţi şirurile de brazi
solemni ca nişte nuntaşi.
La chemarea lor,
cădelniţând, munţii
vor fi gata să te cunune.
Ele te vor învăţa să redescoperi
graiurile păsărilor.
Soarele şi luna s-ar putea
să te ia, ca naşi, în călătoria
lor cosmică,
Iar stelele să-ţi lumineze
întunericul de după lumina vieţii.
Şi poate, cine ştie,
se va găsi o fată de crai,
care să te ceară de soţ
coborând în împărăţia morţii,
chiar dacă va frânge inima
vremelnicei soţii.
Când, de dor, copiii se vor
pleca înlăcrimaţi
peste fântâna cuvintelor,
îţi vor zări umbra sufletului tău.