Ploaia spală sudoarea de pe cutele frunții,
naște curcubeie să înveselească munții,
hrănește codrii mult însetați de bine,
liniștește vremea cu puteri divine.

un bolero cu ploaia îmi imaginez,
să pot și sufletul să îl înseninez,
nenumărate bucurii să ruleze pe bandă,
mușcate înviorate freamătă pe verandă.

fiori extatici înșir pe al ploii arcuș,
stropi gingași adun grăbită în căuș,
fața îmi primenesc să devină lumină,
ca rapsodia ploii în a verii rutină.

scutură toți norii vântul vesel, jucăuș,
în inima mea ploaia își face culcuș.