O, voi, infami, care loviți în mine
Atât de cruzi, cu-atâta inuman,
Ca să mă frângeți, ca să pic pe vine…
Ca să-ncetați n-o să vă dau vreun ban.

Voi, josnici, și banali, și triști…vă cer
Când mă loviți, zdrobiți-mă de tot,
Că dacă mai zăresc un colț de cer
Mă salt din hăuri într-un singur cot.

Voi, ticăloși care loviți prin spate,
De carențați, banal, neîmpliniri,
Aștept cu iscusința a ne bate,
Nu speculând din bârfe, uneltiri…

V-aștept la un duel, însă cinstit,
Meschinilor, săracilor în minți,
Că mișelește iar v-ați năpustit
Și-n față vă postați cu măști de Sfinți.

Voi, vipere care răstălmăciți
Orice cuvânt sau informații, spun:
M-ați vinde ieftin, pentru doi arginți
Doar să dispar ca bula de săpun.

Loviți-mă…n-am rădăcini de pom
Să stau înfiptă, răsucită-n dramă,
Spun rugăciuni și sper ca orice om
Să nu mai poarte-n brațe plâns de mamă…