Suferința mea este... că m-am născut ,
Din fascicul de lumină și-o brazdă de lut,
Pe mâinile firave purtând grele brățări,
Urme evidente din groaznice încătușări.

De gâtul fin atârnă stigmatul ca un ștreang,
Asupră-mi planează umilințe,decăderi din rang.
Medalion fierbinte, parafă mult prea aspră.
Apăsătoare-i sfera ce-i aparent albastră.

Ingerul deznădejdii, m-a invitat să plâng,
Când s-a aşezat pe umărul meu cel stâng .
Sparg durerea-n lacrimi ,atenuând suspinul,
Cu gust de resemnare ,am acceptat destinul.

autor Viorina Pop