Uite vara cum se joacă
În rochița de dogoare !
Ține poala prin ponoare,
Țopăie într-o băltoacă !

S-a stropit până la creștet.
Roua, într-o vâlcelușă,
O spală de praf, prin foșnet,
Cu stropi ca de mărgelușă.

Spre apus se întristează,
S-a-ngustat ziua, o strânge,
Ochii nopții o fixează,
Se înfricoșează, plânge.

S-a cocoloșit în beznă,
Ispitită de răcoare,
Cu arsuri pe nas și gleznă,
Înțepată-n tălpi, și-o doare...

Ațipi pe un smoc moale,
Sub o boare-n rotocoale...