Un fum decor, atât a mai rămas
din clipa arsă-n lutul unui vas.

Și-n smalțul colorat pe văi de dor,
o dungă albă sprijinea un nor.

Licoarea ce cândva umplea un rit
era o urmă rumenă de mit.

Dar strecurați odată ochii vii
prin vastele istorii coșcovii!

Din visul modelat în lutul ars
se simte o mireasmă de compars.

Și un ecou de glas trosnind în foc
o doină retezată dintr-un soc.

În aripa de toartă ruptă-n trei
se zbate vântul ascuțit în stei.

Și-n fulgerul tăiat din murmur gri
o Lună prinse a se înnegri.

Pe margini roase, mâinile căuș
crestară veacuri limpezi de arcuș.

Iar basmul copleșit de pulberi vii
preface Soarele în chinovii.

La mal de urbe și de echivoc,
se-ascunde viitorul în taroc.

Dar strecurați odată ochii vii
prin vastele istorii coșcovii!

Se vând și frici, și spaime în talcioc
căci nimeni nu mai vrea să intre-n joc...