Eu, asemenea ție, îmi doresc o lume mai bună.
O lume în care amândoi să ne bucurăm
De ce ne înconjură rodind împreună.

Simt că suntem codrii ce nu pot pleca altundeva
Fiindcă în sâmburii din pământul unde cresc
Sunt ancorați, ca într-un port, corăbii care
Plecate după tezaure se întorc și rodesc.

Tu, însă, de fiece dată în care privești toate
Aceste întinderi întinse peste munți, câmpii și ape
Ce alături de tine îmi doresc să le întind mai departe,
Vezi în ele stoluri de goluri care s-ar aprinde
Și în care am arde dacă le-am urma
Lumina candelelor din a căror
Ademenire cresc insipide.

Și alegi să faci o lume mai bună decât este
Acceptând ca lumina lor să pătrundă
În fiecare secundă ca în ferestre
Orizontul următor adăugat
Privirilor tale rupestre.

Noi ne iubim pentru că numai suntem
Nici pe departe asemenea copiilor noștri care
Nu îi mai interesează să iubească ca noi.

A iubi, a rodi, a pluti sau a te întinde prin toate
Nu s-a rezumat nicicând și niciodată la doi.