Pe acoperiș, sub clar de lună
Totul pare normal
E bizar cum în dulce se preface gustul amar
Pe care mi l-ai lăsat când ai plecat.
Și cum totul se preface în fum și scrum
În fața mea acum

Luminile clipocesc nepăsător
În fața ochilor mei mijiți,
Înlăcrimați de prea mult dor

Oare întoarcerea ta mă va durea?
Sau se va simți ca o mașină gonind
Necontenit spre mine cu farurile ei arzătoare?
De abia aștept să te revăd.
Mă doare.