Și dacă ai vrea să mă iubești cu adevărat…
Să mă-nțelegi…
Să te mânjești pe mâini
De țițeiul ce-mi scufundă inima
Te-aș lăsa să-mi tai pieptul,
Să-mi iei în mâini sufletul
Ce-ți va arde însă
Palmele de mult inghețate

Simțind pentru prima oară
Căldură-n preajma ta
Ia-l!
Despică-l!
Și privește-l timp de-un veac.
Sper că nu te vei mira însă
Când vei vedea câtă negură
Zace-n el.

Dar te implor,
Nu mi-o lua!
Căci cine voi mai fi eu
Fără cel mai sincer sentiment?

Pe de altă parte,
Te va orbi iubirea impetuoasă
Ce zace neclintită în el.
Revendică-ți tot ce-i mai frumos
Și fă-ți un colier.
Pe care-l vei purta pe vecie
Gândindu-te la mine.
Apoi,
Returnează-mi sufletul,
Căci e tot ce mi-a mai rămas.

Coase-mă la loc,
Folosind cel mai subțire fir de argint
Apoi, am să mă trezesc la viață
Și te voi iubi mai tare ca oricând.