în alcătuirea de timp
necunoscut e mâine
îl pot avea
în ființă ori veci
încă de pe astăzi,
singurul cert este trecutul
cu un cui de amintire
bătut în crucea
unde mă răstignesc deobicei

sfera e una îngustă
locuind prezentul de clipă,
noaptea somnul
mă suie pe acoperișuri,
somnambul în tăcere

mă trezesc misterele nespuse
înfricoșând hârtia
albă ca un var
în pereții dumnezeirii