Materie de plumb topit e-n vară
Curgând în piele ca un val lacustru
Sicriu latent în Punte să îl mustru
E-un înger care-n neființă zboară.

Îmi dai pe-al meu al tău cuvânt ilustru,
Am votca lângă pat și o țigară
Și Dumnezeu e-n șoapta cea avară
În cercul meu trasat de un balustru.

Pe mine mie, Pasăre, mă cheamă
Și eu la al tău strigăt să ascult
Cu văzul pe ferestrele de teamă.

A-nfrigurare-n vipie e mult
Și diamant al ploii se destramă
Făcând la oameni loc de un tumult.