Știi că n- aș fi aici
de n- ar exista în bioritmul meu
procentul acela

Uneori crește, niciodată
nu coboară sub 0,002%

Permanența aia din mine!

Știi despre ce vorbesc...
Spui Gri!

Nestăpânit ochiul meu soarbe
din tine un întreg Univers

Îl cuprindem

Doi oameni care rezidă culori
cuvinte pentru inefabil

Nu caută explicații
și- au fost de prea multe ori

punctiform
acea intensitate vizibilă din spațiu

Ca ultima oră de dinaintea apusului
ce își încearcă vederea crepusculară

Când cerul urmează azurul
fără să știe
că nu e pretutindeni albastru

Spui gri și știm
o culoare se răsfrânge diferit
amplifică
o șterge pe cealaltă 

Față în față sar două brazde
în stratul de aer

În ceața de rouă
când orice relief devine cascadă

si cerul lumină! se aprinde în indigo, albastru...verde

Roșu..

Tu spui gri
un cuvânt pe care îl urmez tăcând
și fiecare atingere a ta
îmi face trupul mai subțire

Așa cum îți place ție!